Cînd eram eu „mititică” ...

În ultimul timp, mi se întîmplă să aud destul de des formula de început al unor istorioare din copilărie. Acestei formule îi spunem noi: „Cînd eram eu ”mititel”/”mititică””..!!”.
 Ceea ce urmează, noi numim: ”Amintiri”. Și.... ce sunt amintirile? Sorin Cerin, un prozator, eseist și filozof român, are o mare colecție de citate pe baza acestui subiect nemărginit...Printre ele, întîlnim și: „Amintirea este regăsirea de sine a eternității din noi..Ea, aduce trecutul acolo unde îi este locul: în viitor.”! .. Mdaa.. întradevăr, ceea ce numim noi ”amintiri„ sunt părțile din noi care încă mai trăiesc în trecut.
 Se spune că amintirile bune le memorăm pe mult timp, iar cele rele, pe foarte mult timp.



 Amintirile din copilărie sunt cele mai prețioase. Cel puțin pentru mine, a fost o surpriză imensă să văd abia pe la 11-12 ani că există o înregistrare video cu mine de la 2 anișori, unde vorbesc vrute și nevrute la telefon cu bunica și cu verișorul meu! :) Sau să găsesc în dulapul bunicii cîteva poze în care am între 0 și 5 anișori. Deasemenea am fost impresionată să aud de la părinți, soră și rude despre obiceiurile mele din trecut.
 Cînd eram eu ”mititică” obișnuiam să mă trezesc noaptea și să cer ce-mi poftea inimioara :D ”Cea, Picea, Apă”  Cea - ceai, Picea - biscuiți (picene)).) și apă...  Mai sunt multe alte chestii de care rîd cu poftă atunci cînd mi le imaginez cum arătau pe viu.
 Mor de curiozitate să aflu ce făcai tu „cînd erai mititel/mititică”!?!.. :)

No comments:

Post a Comment