Dar tu poți fi numit prieten?

 ”Prietenia” devine un subiect din ce în ce mai discutat în toată lumea.
  Tot aud în jur folosindu-se expresii de genul ”Prieten adevărat” sau ”Prieten fals”. Ei bine, acest lucru nu îl pot înțelege nicidecum. Cum poate cineva să asocieze cuvântul ”Prieten” cu un termen atât de înjositor ca ”Fals”? Părerea mea este că nu există prieteni adevărați sau falși. Persoanele pe care le numești ”prieteni falși”, pur și simplu nu există. Dacă-s falși de ce îi mai numești prieteni?
 Iar pe cei numiți ”adevărați”, cred că e suficient să-i numești ”PRIETENI”. Și de aici se subînțelege că-s adevărați și nu imaginari. :D

 O persoană pe care aș numi-o ”prieten”, în viziunea mea ar trebui să se manifeste în felul următor:
- Să nu îmi spună ce vreau să aud, dar ce trebuie să aud.
- Să mă înțeleagă și susțină atunci când am nevoie și nu numai.
- Să-mi păstreze secretele, și să nu le ascundă pe ale sale.
- Să știu că pot avea încredere în el oricând.
- Să nu mă abandoneze atunci când ne certăm.
- Să nu susțină rivalul meu (dacă acesta există, desigur)
- Să-mi spună unde am greșit și să mă critice dacă e nevoie.
- Să-mi fie alături la fiecare nebunie pe care o fac.
- Să nu mă mintă, dar mai ales, să nu mă trădeze.
 Și cel mai important:
- Să știe că mereu îi voi spune ce trebuie să audă; îl voi înțelege și susține când v-a avea nevoie; îi voi păstra mereu secretele și nu i le voi ascunde pe ale mele; poate avea încredere în mine oricând, nu-l voi abandona când nu vom certa; nu-i voi susține rivalul; îi voi spune unde a greșit și îl voi critica dacă e nevoie; îi voi fi alături la fiecare nebunie pe care o va face; nu-l voi minți, dar mai ales, nu-l voi trăda.
 
Acest articol a fost scris pe baza părerii mele strict-subiective. Deci dacă nu ești de accord cu cele citite, n-am nici o problemă.

No comments:

Post a Comment