Mândria - Binevenită sau Nu?


 Mândria unora nu e decât strălucitul monument funebru, pe care și l-au ridicat asupra sufletului mort de mult. (Nicolae Iorga)
 Expresia ”A fi mândru” poate fi atribuită diferitor cazuri. Poți spune că ești ”mândru” atunci când o persoană apropiată a reușit să treacă cu bine peste un eveniment important din viață. Sau poți spune că ești ”mândru” atunci când ți-ai propus să iai o notă bună la test și ți-a ieșit, sau când ai hotărât să renunți la un viciu care îți complica viața și deasemenea ți-a reușit.
În aceste cazuri predomină o mândrie pe care mie-mi place să o numesc ”binevenită”.
   Totuși mândria nu se manifestă doar sub astfel de aspecte. Mândru te poți numi atunci când primești satisfacție pentru faptul că ai făcut pe cineva să sufere. Sau când te iubești atât de mult încât te apreciezi peste măsură, începând să admiri și să fii obsedat și de acele părți inexistente din tine, pe care ai vrea să le ai și crezi că le ai. 
Acest tip de mândrie nu numai că ”nu este binevenită”, dar mai și provoacă dezgust persoanelor care o remarcă.
  Câți sunt cu un pas în urma ta, tot atâți sunt cu un pas înaintea ta. 
Nu întrece limitele mândriei!
Fii mai simplu!

No comments:

Post a Comment