Limitele inspirației

  Nu am mai scris de mult. Nu mai știu pe ce să dau vina. Poate pe insuficiența de timp liber? Nu prea cred... coincidență sau nu, în ultima vreme am mult timp liber pe care-l irosesc în zadar. Poate de vină să fie timpul de afară? Ei bine, tocmai acesta este cel care ar trebui să mă motiveze să scriu. Sau poate vinovată se face această „lipsă de inspirație”? Este posibil oare, ca inspirația să fi ajuns la limite?! Dar mă întreb: Are inspirația limite?...
  Sunt confuză. Sper că-i doar o perioadă nesuferită peste care voi trece în curând.  Până atunci caut inspirație. Încerc să mă inspir din tot ce înseamnă ”VIAȚĂ”: din pomii de culoarea purității; din frunzulițele mici care cresc văzând cu ochii; din zâmbetele, dar și lacrimile celor din jur; din ochișorii micuțelor animăluțe, firave și neajutorate; ...
  Revin cât mai curând posibil!

1 comment:

  1. Te inteleg, si inspiratia mea se plimba pe undeva! Nicidecum nu o pot gasi... :)))

    ReplyDelete