Balada celor deportați

Am căutat-o foarte mult. Am găsit-o greu. Mi-am zis să o public, să o vadă și alții, să o găsească și cei care au căutat-o ca și mine. E foarte frumoasă, merită citită.
______________________________________________________________

Balada celor deportați

de Grigore Vieru

Lui Vladimir Hotineanu

Ne-au îndepărtat de casă,
c-aveam poartă mai frumoasă,
Ruptu-ne-au de-a noastră vatră,
Că aveam și gard de piatră.
În Taigale curge sânge
Și auzi cum înger plânge,
Acolo te taie gerul
Și auzi plesnind și Cerul.

Ne-au dus în vagoane-nchise,
Cineva spioni ne-nscrise,
Ne-au dus în vagoane mute,
C-aveam peste-o apă rude;
Ne-au dus în vagoane roșii,
Că pârâtu-ne-au lenoșii,
Ne-njurau urât de mamă,
Nu știau că vor da seamă.

Dusu-ne-au sub arma trupei,
Unde-nnebuneau și lupii,
Dusu-ne-au sub arma pazei
Unde-nnebuneau și brazii.
Era viscol, era ceață,
Despărțeau pe soț de soață.
Și voit-au chiar de Tine,
Doamne, să ne înstrăine.

Pruncii învățau din carte
Limba celui ce desparte.
Stalin se voia scriptură,
Vorba îngheța în gură;
Stalin se voia povață,
Lacrimi înghețau pe față
Tainic ne rugam lui Domnul
„Du-ne unde-nfloare pomul”.

Ne-au mânat ca pe tâlhari,
Ne-am întors tot gospodari,
În Taiga lăsat-am casă
Tot cu poartă, tot frumoasă.
Ne-au mânat ca pe jivini,
Ne-ntorsesem tot creștini,
Tot creștini întorsu-ne-am,
Tot ca Țară, tot ca Neam! 

No comments:

Post a Comment