.. între mine şi conştiinţa mea.


- Cum mă simt?
- Ciudat. Acum râd. Un minut mai târziu mi se umezesc ochii. Am multe de spus. Nu sunt ascultată.
- De ce nu?
- Sunt întotdeauna lucruri mai importante de discutat decât starea mea emoţională.
- Prietenii unde-s?
- Care prieteni?
- Păi, nu se presupune că am prieteni?
- În momente din astea n-am. 
- Adică, singură?
- 7 ghemotoace necuvântătoare mă consolează, uneori. Dar şi ele îşi au propriile gânduri neascultate...
- Furioasă? 
- Nu.
- Tristă? 
- Nu prea cred.
- Dezamăgită? 
- Nu mai ştiu.
- Invizibilă? 
- Posibil.
- Isterică? 
- Şi mai posibil.
- Confuză?
- Aproape de adevăr.
- Neînţeleasă?
- Mai mult ca sigur.

No comments:

Post a Comment