O pagină din jurnal - 15 - Ready!


nu-s eu in imagine, dar ma inspira)) sursa imaginii o gasesti AICI

  În dimineața acestei zile nu mi-a sunat nici o alarmă, așa că am dormit pe săturate.
 Aproape de 12 m-am trezit și am început să caut poze cu clasa mea, pentru că urmează să fac în această săptămână un filmuleț pentru balul de absolvire. Pe la 2 și ceva mi-am luat rochiță și pantofi! Sunt mulțumită de cumpărături, doar că nu o să public nici o poză cu ținuta mea, până în ziua balului, din principiu. Ajunsă acasă m-am răsfățat cu muzică frumoasă, în timp ce verificam ce mai e nou pe facebook. Mai târziu am ieșit cu prietenii, iar în scurt timp după ce am ajuns acasă am făcut câteva mici-modificări în scenariul pentru bal.
   Acum, 23:33, mă aflu în fața calculatorului, cu câteva foi în fața mea. Tocmai am încheiat de scris și trimis un email celor din GLOW TOBE, și dacă până mâine la amiază nu voi primi nici un răspuns, probabil îi voi suna eu. :) Cam atât pentru azi. Pa! :*

  P.S: În articolul de ieri uitasem să menționez că am rămas profund-impresionată de vocea tânărului cu chitara, care cântă în fiecare seară în subterana mall-ului. Dacă știe cineva cum îl cheamă, vă rog să-mi spuneți.

7 comments:

  1. Poate ai văzut acest tînăr:
    http://diez.md/2014/04/10/povestea-cantaretilor-ambulanti-de-pe-strazile-chisinaului/

    Are doar 20 de ani, a studiat muzica și cântă din plăcere dar și din necesitate, după orele de la universitate. Învață la Universitatea Tehnică și are câteva luni de când a început să le cânte trecătorilor. „Să cânți în stradă este la fel ca și pescuitul, din punct de vedere al profitului. Câteodată poți să prinzi mult, alteori mai puțin.”

    ReplyDelete
  2. Nu-i el, cu parere de rau. Oricum multumesc tare mult. Interesant articolul! :) :*

    ReplyDelete
  3. În a ta tăcere lină
    Inima-mi se face plină
    De speranța ce va piere
    Și îmi lasă doar durere

    P.S.: N-ai ce face scrie, n-ai ce scrie desenează, și nu spune că nici asta nu poți.
    (Un oarecare filosof)
    +__-

    ReplyDelete
  4. Cînd n-ai ce scrie, ai ce desena:
    http://s005.radikal.ru/i210/1406/98/7cc375ed95ca.jpg
    +__-
    P.S. Așteptările au fost mari, însă rezultatul final tot merge :)

    ReplyDelete
  5. Să înțeleg că tu ai desenat? Destul de frumos, dacă sincer. Cine ești, btw? Nu te mai ascunde! :D

    ReplyDelete
  6. Eu sunt eu...
    Cel ce stie, cel ce vede și cel ce nare ce face:)
    Dar poezia a scris-o o "prietenul" meu chior, mut și surd: Sufletul meu
    Care tot e așa de încăpăținat ca și mai înainte .

    Spernața mea nu a murit,
    Dar a avut de suferit,
    Știind că calea e greșită
    Către acea inimă dorită

    Te rog, în serios nu îl lua
    E nenorocos pentru așa ceva,
    Ca să aștepte macăr un final.
    Ce suflet eu am criminal !

    Adios senorita +__-

    ReplyDelete