O pagina din jurnal - 16 - Umblu brambura

  Înainte de toate, trebuie să menționez că urăsc cuvântul ”a umbla”, dar în combinație cu ”brambura” se obține o îmbinare de cuvinte drăguță. Titlul articolului, mi-a fost inspirat de mesajul de pe un tricou de-al Natei Albot, încă de pe vremea când exista Sare și Piper.
 Ca în fiecare zi de luni, am fost trezită de Release Me - cântec pe care începeam să îl urăsc pentru că mă trezea. De fapt, se spune că orice melodie care o ai la alarmă începi să o urăști pe parcurs. Din acest motiv mi-am pus în fiecare zi a săptămânii câte un cântec diferit, dar se pare că ”strategia” asta a mea nu a dat rezultate pozitive. Totuși, încorporând acum, în articol, linkul Release Me cu text, mi-am amintit de ce îmi plăcea așa mult cândva: versurile erau vinovate.
  Revin. Am fost trezită de Release Me. Pe la ora nouă am fost la școală, împreună cu alte câteva colege, și am făcut invitațiile pentru balul de absolvire, astfel ca mai târziu să fim nevoite să le împărțim profesorilor, cu alte cuvinte să avem motiv de a ”umbla brambura”))... Chiar am umblat brambura!! Am reușit să ajungem prin toate colțurile Trușeniului, fie că locuia vriun profesor pe-acolo, sau nu. (vezi și în imagini). Nu că mi-ar părea rău de modul în care mi-am petrecut ziua azi (chiar deloc), dar unicul lucru pe care nu-l consider ”pierdere de timp” a fost lecția de viață primită de la o biată bătrânică cu două #torbe a câte două sticle uriașe umplute cu apă de la izvor. Bătrânica abia, abia se mișca, iar mie mi se rupea inima (vorbesc foarte sincer). Împreună cu Nina, ne-am oferit să o ajutăm,  iar modestia și ambiția bătrânei ne-a lăsat cu greu să o ajutăm. Aproape îmi sângera mâna de la greutatea ”sacoșei cu apă”, deși eu duceam doar una. Pe tot parcursul drumului mă miram de sărmana bătrână care, cu siguranță, nu pentru prima dată a încercat să ducă asemeni greutăți în mâini; mă miram că refuzase cu hotărâre ajutorul nostru la început; mă miram că pe tot parcursul drumului nu se simțea în largul ei, repetând la fiecare 10 pași ”Voi nu o să întârziați unde v-ați pornit?”. Mă trecea rece când o priveam. Mă trece rece și acum când îmi amintesc de dânsa. Nu-i deloc de invidiat să fii bătrân. Chiar și așa, modul bătrânei de ”a nu depinde de nimeni” și puterea ei (pe lângă fizică, și cea morală), mă inspiră (dar și întristează) foarte foarte foarte mult!!! :( Tot astăzi, după mai bine de 4-5 ani, am revenit la casa bunicii mele. Acum îmi permit să o privesc doar de peste gard, pentru că bunica stă în altă parte deja. Mi-a fost foarte dor de acea casă, îmi trezește multe amintiri și emoții.
  Pe la amiază am ajuns #exhausted acasă. Am făcut un duș rapid, mi-am descărcat aplicația Amazon Kindle, pe care abia aștept că o încerc, și imediat după asta .. surpriză: Beatrice a venit la mine. :)) Am stat câteva ore cu Betty, după care am mers la o fostă dirigită de-a mea, pe care nu o găsisem acasă de dimineață.
  E deja 1:20, 17 iunie. Abia aștept să închei acest articol și să dorm liniștită. Mâine de dimineață urmează să stau, din nou, cu Beatrice, iar la amiază simt că o să dormim ambele. Noapte bună!
în proces de creare a invitațiilor

Prima noastră Dirigintă!! :*)

locul în care am întâlnit-o pe bătrânică


casa bunicii

hehe.. știm noi ce-s astea!!!



eu și strâmbăciunile frumoase cu care am umblat brambura astăzi!

în vizită la Alina, o altă colegă

așa arată frumoastele noastre invitații + frumosul meu buchețel

În vizită la Nicu, un alt coleg

3 comments:

  1. Astăzi șase domnișoare
    Au ieșit la o plimbare
    Bătrînele-au ajutat,
    Profesori ei au cătat
    Ca să deie invitații,
    Meritînd doar aclamații.
    Pe colegi au vizitat
    Și-n final ei s-au pozat.

    Cînd brambura o să mai umlați
    Pe mine să mă mai chemați. =)

    ReplyDelete
  2. Daca-mi mai spui si cine esti, o sa te chemam neaparat! :)))

    ReplyDelete
  3. Ei ce isteață mai ești,
    Așa tu pe toți îi ademenești? "_"

    ReplyDelete