Restanțieră


   Și-abia am început un semestru nou, și deja sunt restanțieră. Cum e posibil? E posibil.

 ”A fi restanțier”, ne zice dicționarul, înseamnă ”a fi rămas în urmă cu o lucrare, cu o plată”. Așa zisa ”lucrare/plată” cu care am rămas în urmă sunt postările din ultimile săptămâni. Odată cu semestrul nou, m-a copleșit o avalanșă de noi experiențe, noi responsabilități și noi deprinderi, astfel încât, eu (cea care posta, și așa, din paști în paști) abia mă adaptez la noul regim și mă încadrez în el cum pot.

   Cu ceva timp în urmă mi-am promis că o să scriu doar atunci când am despre ce scrie, și chiar nu pot să zic că am rămas fără idei, întrucât o listă bunișoară de articole urmează să apară imediat ce mă familiarizez mai bine cu micile-mari schimbări.

1 comment:

  1. Nu contează câte restanţe ai. E important să reușești să le prelucrezi.
    Spor la muncă.)

    ReplyDelete