GÂNDăcel Călătorește - 6 - Ungheni (Marșul lui Ștefan cel Mare)







 9 iulie 2015: ”GÂNDăcel micuț și neajutorat”, cu un ghiozdan roșu în spate, cu o geantă plină de nimicuri într-o mână și cu altă geantă în care-și ținea laptop-ul în altă mână, la 7:00, în fața Teatrului de Operă și Balet.

 Mulți oameni împrăștiați, câte 2, câte 3, câte 5 sau câte 1. Mi-am pus ghiozdanul jos și-am stat așa până când coordonatorul de grup - Dumitru - ne-a condus spre autocar. M-am conformat dorinței prietenilor de care eram însoțită - Dima și Nina - și am ocupat 3 din locurile din spate. Al patrulea loc era ocupat de Efim - băiat mare, băiat bun. Iar al cincilea loc urma să fie ocupat de o persoană care avea să urce din Strășeni, cel puțin așa ni s-a spus, întrucât locul a rămas liber timp de 3 ore, până în Cornești, Ungheni, unde ne-am alăturat aventurii: Marșul lui Ștefan cel Mare. Am fost cuprinsă de o avalanșă de gânduri. Îi admiram. Li se simțea entuziasmul atât de viu, încât se reflecta și peste noi - cei noi-veniți - exaltarea lor. A urmat un drum lung, prin soare și ploaie, spre Ungheni - orașul, unde am fost cazați ca niște adevărați avenTURIȘTI.



10 iulie 2015: ”GÂNDăcel ciufulit și obosit”, la 8:00 stinge alarma Landfill, aruncă o privire la caraghioșii din jur și pornește spre baie.

 Mulți oameni grămadă, spre deosebire de ziua anterioară. Cineva zâmbește în somn, cineva sforăie, cineva nu poate dormi pentru că altcineva toată noaptea își zice rugăciunea cu strigăte, de parcă ar fi o piesă de teatru care durează ore întregi, nu o rugăciune care presupune doar conexiunea celui care se roagă cu Dumnezeu. NO KIDDING. În grupulețul nostru se număra și o biată bătrânică care toată noaptea a fost ocupată cu rugăciuni. Toată noaptea am auzit cuvintele: ”măiculiță”, ”război”, ”apără”, ”Doamne”, etc. La ora 8:30, bătrânica își reîncepe ritualul și îi trezește pe toți cei care încă mai dormeau. Zâmbete într-un colț de încăpere, nervi în alt colț, chicoteli și multă, multă nedumerire.
Nu cred că cineva nu-i de acord că ziua a început interesant. :)) După ce am luat micul-dejun, am fost repartizați pe grupulețe să mergem în orășel să informăm locuitorii Ungheniului că în ziua următoare toată lumea e așteptată la Podul de Flori, din Ungheni. Podul Eiffel. :) Pe la amiază, Ion (nu-mi amintesc numele de familie, sorry man) s-a oferit să ne scoată de pe internet pe mine și pe Nina. El fiind locuitor al Ungheniului cunoștea zona foarte bine, așa că ne-a dus într-un parc destul de drăguț, unde am hrănit un cățeluș cu snack-uri și ciocolată. Spre seară, a fost organizat un concert unde am stat cu Marta - o scumpă, scumpă fetiță și Ion C. (alt Ion)- un băiat bun, bun, bun și inimos. Sfârșit de zi tare faaaain :).
 Vezi mai jos filmulețele:



1 ZI:


2 ZI:




No comments:

Post a Comment