Recenzi: Lucruri minunate și Hoțul de umbre



  
La începutul anului, pe poziția 9 în lista mea cu scopuri pentru anul 2016  era să citesc cel puțin o carte/lună. Nu că n-aș fi avut timp, dar cine mă cunoaște - știe. Nu sunt eu o cititoare înrăită. Citesc când mă apucă dorul de citit, apoi 2-3 luni sau mai mult nu mai trec pe la bibliotecă, până iar îmi vine pofta de miros de carte. Chiar și așa, anul a început în forță. În scurta vacanța de iarnă citisem 2 cărți: Will Grayson, Will Grayson și Wuthering Heights - cărți ale căror recenzii vor apărea într-un articol din viitorul apropiat, urmate abia în aprilie de alte cărți.

   Pe așa zisul meu ”blog turistic” am decis să fac și o serie de recenzii + păreri subiective la cărțile citite. Iar dacă vă întrebați de ce, e pentru că cititul se pupă bine cu turismul atât în lista mea de interese, cât și prin scopul lor - de recreere. Voi deschide această serie, cu 2 cărți citite recent.

___________________________________________________________________


„Lucruri minunate” de Virginie Despentes

1. Cum a ajuns în mâna mea? 
  Am luat-o de la o filială a bibliotecii Hașdeu, din Chișinău. Am luat-o împreună cu Hoțul de umbre acum 3 săptămâni cu scopul de a le citi în  vacanța de Paști. Dar așa cum mă și așteptam, nu m-am atins de ele în vacanța de Paști așa că mi-am prelungit termenul de returnare a cărților cu încă 2 săptămâni. După nici 7 zile le-am terminat pe ambele, iar luni urmează să le returnez.
  Le-am ales „judecându-le” după imaginea de pe coperta din față, după anul publicării și după scurtele rânduri descriptive de pe coperta din spate.  

2. Despre ce e cartea?

  Claudine și Pauline sunt două surori gemene cu absolut nimic mai mult în comun. Claudine este cea frumoasă, îngrijită, iubește să fie curtată de mulți bărbați, iar pe de cealaltă parte Pauline este exact opusul acesteia - poartă „țoale” de femeie bătrână și se îndrăgostește de Sebastien numai pentru faptul că e unicul bărbat pe care l-a cunoscut și nu pare că e interesat de sora sa. Deși are tot ce-i trebuie pentru a deveni faimoasă, Claudine e conștientă că-i lipsește darul de a cânta, așa că apelează la sora ei geamănă să cânte din numele ei într-un bar din Paris. Pauline urăște Parisul, totuși acceptă propunerea. Întorcându-se acasă de la bar, Pauline o găsește pe Claudine la pământ, în fața clădirii în care stătea, înconjurată de polițiștii care spun că ar fi fost vorba despre o sinucidere. Pauline se prezintă polițiștilor din numele surorii sale, și din acea zi începe o viață nouă, reluând-o pe cea a surorii sale gemene de unde a lăsat-o. 


3. Ce m-a învățat cartea?
  Am mai zis-o și prietenilor: Această carte mi-a reconfirmat cât de importat este aspectul fizic, cum schimbă acesta atitudinea celor din jur asupra noastră, dar mai ales cât de important este să știi cum să te folosești de această ”armă” corect și ce se întâmplă dacă o folosești incorect.

4. Aș da-o mai departe?
  Dacă o vezi undeva, sau dacă știi cum să o găsești, nu ezita să o împrumuți. E o carte modernă, care-ți dă de gândit. Pe o scară de la 1 la 10, cred că i-aș da un 8. Cele 2 puncte le țin pentru mine pentru că multișor i-a luat până să ajungă să-mi capteze interesul (primele 50-60 pagini din 220). Totuși, merită citită până la final. 

„Hoțul de umbre” de Marc Levy

 1. Cum a ajuns în mâna mea?
 Aș face copy+paste la ce am zis la același punct mai sus, dar și așa e prea lung articolul. Dacă te-ai apucat de citit de aici, această carte a ajuns în mâna mea la fel/într-o zi cu Lucruri minunate (vezi mai sus ^) .

 2.  Despre carte:
Un băiețel de clasa 6a, marcat de plecarea tatălui său, descoperă că are puterea de a face schimb de umbre cu oamenii și de a vorbi cu acestea. Cu ajutorul lor el află nefericirea oamenilor și le oferă acestora o scânteie care le schimbă cursul vieții. Prima „victimă” a băiețelului e paznicul școlii Yves, odată cu care băiatul înțelege că are o putere. Pe parcursul cărții băiatul se transformă din singuratic și cel mai scund din clasă, îndrăgostit de Elisabeth (o colegă a cărei inimă e câștigată de Maques -”o adevărată urgie”) în studentul la de la medicină, înconjurat de mama sa, de prietenul Luc, de prima sa iubită Clea și de Sophie. Oricât m-aș strădui nu aș putea da un rezumat de rezumat al cărții acceptabil...în mine subiectul acestei cărți este atââât de larg.

3. 4. Ce m-a învățat cartea? Aș da-o mai departe?

 Spre deosebire de Lucruri minunate, Hoțul de umbre nu a fost pentru mine o carte care m-a impresionat printr-o morală anumită, ci mai degrabă prin povestea propriu zisă. A fost prima mea carte citită în 24 ore, și probabil cea mai captivantă de până acum. Mi-a depășit cu mult așteptările și nu exagerez deloc când zic că s-a ridicat în fruntea clasamentului cu cărțile mele preferate. Am râs și plâns la cartea asta... și aș mai face-o încă de 10 ori recitind-o.  Mi-a luat ceva timp după ce am terminat cartea ca să-mi dau seama că protagonistul nu are un nume. ..și la drept vorbind nu are nevoie de unul. După ce am terminat cartea mi-am zis că ar trebui să existe un roman aparte despre Clea, iar dacă printre voi sunt persoane care au citit deja această carte și știu la ce mă refer, vă rog să nu ezistați să-mi scrieți. Iar dacă un asemenea roman nu o să găsesc.. l-aș scrie cu siguranță eu, dacă aș cunoaște o ”Clea” într-o zi... și un ”Hoț de umbre”. Fără îndoială cărții mele preferate îi dau 10/10 și o recomand cu tot sufletul. 


No comments:

Post a Comment